Home
Legislatie Publicatie Sistemul de pensionare Introducere Statistica
Legislaţie Publicaţie Sistemul de pensionare Introducere Statistică

Introducere

Capitolul 1. Privire generală asupra problemelor gender în sistemele de pensionare din diferite ţări ale lumii
1.1. Reformarea sistemelor de pensionare şi problemele egalităţii genurilor
1.2. Ţările Uniunii Europene cu un „stat social” dezvoltat
1.3. Ţările post-socialiste

Capitolul 2. Analiza legislaţiei Republicii Moldova în domeniul pensionării şi al muncii în aspect gender
2.1. Normele internaţionale ale muncii şi legislaţia naţională a Republicii Moldova
2.2. Asigurarea legală a accesului egal la muncă şi ocupaţii profesionale: garanţii la angajarea în muncă
2.3. Libertatea în alegerea profesiei, instruirea profesională şi reciclarea, avansarea în serviciu. Restricţiile utilizării muncii femeilor
2.4. Remunerarea egală pentru o muncă echivalentă
2.5. Dreptul la sănătate şi condiţii de muncă inofensive. Garanţii şi facilităţi în legătură cu graviditatea şi maternitatea
2.6. Dreptul la asigurarea socială, inclusiv dreptul la pensie

Capitolul 3. Analiza contextului demografic al problemelor gender în Republica Moldova
3.1. Asimetria gender în structura populaţiei pe vîrste şi sexe în Republica Moldova
3.2. Diferenţele dintre condiţiile şi cauzele mortalităţii masculine şi feminine, supramortalitatea masculină
3.3. Devierile indicatorilor ce ţin de durata vieţii în Republica Moldova în aspect gender şi dinamica acestora
3.4. Durata prognozată a vieţii la pensie
3.5. Diferenţele gender în raportul dintre durata activităţii de muncă şi durata vieţii la pensie
3.6. Influenţa natalităţii asupra stagiului de cotizare al angajaţilor

Capitolul 4. Piaţa muncii în Republica Moldova şi influenţa acesteia asupra cursului de reformare a sistemului de pensionare: aspectele gender
4.1. Caracterul economic activ al populaţiei, ocuparea forţei de muncă şi şomajul
4.2. Ocuparea forţei de muncă în ramurile economiei

Capitolul 5. Salarizarea şi veniturile

Capitolul 6. Ocuparea neoficială

Capitolul 7. Problemele întreruperilor social-utile în ocuparea forţei de muncă

Capitolul 8. Problemele gender ale pensionarilor actuali
8.1. Componenţa pensionarilor în aspect gender

Capitolul 9. Pronosticul specificului de asigurare cu pensii a bărbaţilor şi femeilor, transferurile de pensii între genuri în sistemul de pensionare creat

Capitolul 10. Analiza formulelor de calculare a marimii pensiilor pentru limita de virsta in aspect gender
10.1. Analiza formulei vechi de calculare a mărimii pensiei pentru limită de vîrstă
10.2. Analiza formulei noi de calculare a mărimii pensiei pentru limită de vîrstă
10.3. Modificarea diferenţei gender în mărimile pensiilor odată cu trecerea la formula nouă de pensionare

Capitolul 11. Majorarea virstei de pensionare. Egalizarea virstei de pensionare?
11.1. Plusurile şi minusurile majorării vîrstei de pensionare şi „egalizarea” acesteia pentru bărbaţi şi femei
11.2. Povara individuală de pensionare sau raportul dintre durata vîrstei apte de muncă şi durata de aflare la pensie
11.3. Modificarea probabilităţii de a ajunge pînă la pensie pentru bărbaţi şi femei în cazul diferitor scenarii de majorare a vîrstei de ieşire la pensie

Concluzii

Bibliografia

Aspectele gender ale sistemului de pensionare a Republicii Moldova

1.2. Ţările Uniunii Europene cu un „stat social” dezvoltat

Un obiectiv strategic de dezvoltare a societăţii în majoritatea ţărilor Uniunii Europene este respectarea drepturilor de bază ale cetăţenilor şi reducerea inechităţii sociale. Protecţia socială, bazată pe responsabilitatea multilaterală de solidaritate, oferă oportunităţi egale pentru toţi în toate domeniile vieţii, independent de sex, statut social, origine etnică şi culturală.

În structura unui stat social sistemul de pensionare se prezintă ca un sistem al asigurării sociale a cetăţenilor pentru o perioadă mai tîrzie. Dacă acest sistem funcţionează în mod normal, oamenii devin mai liberi pe parcursul întregului ciclu de viaţă: au posibilitatea să-şi schimbe profesia, locul de muncă, locul de trai, să-şi îmbunătăţească nivelul cunoştinţelor, participînd la instruire, să se ocupe cu munca casnică şi să aibă grijă de copii, neparticipînd temporar pe piaţa ocupării plătite a forţei de muncă.

Politica actuală în domeniul asigurării cu pensii în Uniunea Europeană este condiţionată de prezenţa în aceste ţări a unor rate înalte de ocupare, inclusiv pentru femei, ceea ce este necesar pentru finanţarea cheltuielilor în creştere pentru pensii, ca rezultat al îmbătrînirii populaţiei. Prognoza demografică reprezintă un argument solid în favoarea solicitării de lungă durată a forţei de muncă feminine şi, de aceea, problemele gender ale asigurării cu pensii capătă în multe ţări nu doar o importanţă teoretică pentru cercetători, ci şi un statut de sarcină practică a politicii de stat.

Situaţia demografică

Conform datelor Biroului Internaţional al Muncii în prezent în ţările-membre ale Uniunii Europene se numără circa 100 milioane persoane de vîrstă înaintată, persoanele de peste 60 de ani reprezentînd 20% din numărul total al populaţiei. Conform prognozelor către anul 2025 numărul persoanelor de peste 65 de ani va creşte cu 21 milioane, iar numărul populaţiei potenţial active se va reduce cu mai mult de 15 mln. Ca rezultat povara populaţiei asupra sistemului de pensionare va fi destul de mare.

Actualmente persoanele de peste 60 de ani constituie în totalul populaţiei: în Franţa – 21%, Germania – 25%, Finlanda – 22%, Suedia – 24%, Marea Britanie – 21% (conform datelor Fondului ONU al Populaţiei). Aceste cifre sînt cu mult mai mari (3 – 3,5 ori) decît în ţările în curs de dezvoltare şi depăşesc îndoit indicatorii medii mondiali. Conform datelor Uniunii Europene numărul persoanelor de peste 65 de ani va creşte către anul 2010 cu 13% în 10 ani şi cu încă 25% în următorii 15 ani. O creştere mai semnificativă a numărului populaţiei de vîrstă înaintată se prognozează în Germania – pînă la 25%. Ceea ce înseamnă că rata relativă a populaţiei de vîrstă înaintată în totalul populaţiei în Uniunea Europeană va creşte de la 16% în anul 2000 pînă la 18% în 2010. Conform datelor Comisiei Europene (2003) femeile constituie circa 60% din persoanele de peste 65 de ani şi circa două treimi din numărul persoanelor de peste 75 de ani. Durata prognozată a vieţii la vîrsta de 60 de ani este, de asemenea, înaltă, ceea ce presupune că circa o treime din viaţă femeile şi bărbaţii o vor petrece la pensie.

Necătînd la faptul că discrepanţa gender în ţările Uniunii Europene privind durata prognozată a vieţii la atingerea vîrstei de 60 de ani nu este atît de mare ca în statele post-socialiste, în special în ţările CSI, este evident că în numărul persoanelor în vîrstă o pondere mai mare o reprezintă femeile solitare. Conform datelor ECHP (European community household panel) cota femeilor solitare în numărul populaţiei de vîrstă înaintată (peste 65 de ani) a constituit în anul 2003 circa 45%, ceea ce este cu mult mai mare decît cota bărbaţilor solitari – 16,5%.

Această situaţie demografică este legată de riscul înalt al sărăciei pentru femeile de vîrstă înaintată, dat fiind discrepanţa gender existentă în mărimea pensiilor pentru femei şi bărbaţi, înrăutăţirea inevitabilă a bunăstării femeilor văduve şi divorţate, cît şi inflaţia indemnizaţiilor de asigurări sociale1.

Activitatea economică şi ocuparea populaţiei în aspect gender

Necătînd la faptul că problemele în statele cu o durată înaltă a vieţii, legate de reducerea numărului populaţiei active, sînt binecunoscute, prezenţa aspectelor gender în asigurarea cu pensii nu este recunoscută de toţi. Conform datelor pentru anul 2001 nivelul activităţii economice a femeilor a constituit 60% în raport cu această cotă pentru bărbaţi în ţările Europei de Sud şi 80% - în Europa de Nord.

Pe parcursul ultimelor decenii în ţările Uniunii Europene s-au conturat tendinţe contradictorii referitor la perioada totală de ocupare plătită a forţei de muncă, de mărimea căreia depinde stabilitatea sistemelor de pensionare.  Începînd cu anii ‘80 stagiul total de muncă al bărbaţilor s-a redus. În acelaşi timp, stagiul de muncă al femeilor s-a mărit, în special în Germania şi un şir de alte ţări ca Belgia, Spania, Grecia. În Finlanda şi Suedia diferenţele gender în mărimea medie a pensiilor în favoarea bărbaţilor sînt explicate de către cercetători prin faptul că femeile în vîrstă au început să muncească mai tîrziu decît bărbaţii, cît şi printr-o mărime medie a salariului mai mic pentru femei (80%).

O trăsătură caracteristică este numărul comparativ mare de persoane în vîrstă, în primul rînd bărbaţi, care conitnuă să lucreze după atingerea vîrstei de pensionare. Acest fapt este cauzat de un şir de factori. În primul rînd, de scumpirea vieţii, însoţită de reducerea în ultimul deceniu a dotaţiilor sociale, ceea ce duce la reducerea relativă a mărimii pensiilor; în al doilea rînd, reducerea factorilor de redistribuire şi trecerea la principiul cumulativ stimulează angajatul la extinderea maxim-posibilă a perioadei de asigurare; şi în ultimul rînd, hotarele îmbătrînirii în ţările UE s-au lărgit datorită creşterii bunăstării şi calităţii ocrotirii sănătăţii, ceea ce permite angajaţilor şi angajatorilor să folosească cu maximă eficienţă experienţa şi munca persoanelor de vîrstă înaintată. De exemplu, în Finlanda angajatul are dreptul de a ieşi la pensie între 62 şi 68 ani şi pentru fiecare an lucrat după vîrsta de 62 ani la salariul primit se aplică procentul cumulativ (în mărime de 4,5). În alte ţări, dimpotrivă, sînt adoptate norme legislative de limitare a participării persoanelor de vîrstă înaintată în sfera ocupării plătite. Un exemplu este Franţa, unde prin aplicarea unor asemenea restricţii se încearcă de a reduce şomajul în rîndurile tineretului. Aici pentru categoria de vîrstă 55-65 ani rata de ocupare constituie 34%, iar pentru categoria de vîrstă 60-64 ani – doar 10,1%.

Ultimele cercetări în ţările UE au arătat că stereotipul privind reducerea rentabilităţii muncii persoanelor de vîrstă înaintată nu este justificat, pe cînd experienţa şi calificarea profesională căpătată de-a lungul anilor transformă participarea lor în sfera ocupării forţei de muncă într-un factor important de dezvoltare a resurselor de muncă2.

Anume de aceea mărirea vîrstei de ieşire la pensie în ţările menţionate are loc fără dificultăţi, deoarece reflectă real practica stabilită.

Vîrsta de ieşire la pensie

În unele ţări este stabilită o vîrstă unică indiferent de sex (în Danemarca – 67 de ani, Franţa – 60, în Germania, Spania şi Belgia – 65 de ani). În Marea Britanie vîrsta de pensionare constituie 65 de ani pentru bărbaţi şi 60 de ani pentru femei. Numai în Italia plafonul este mai jos: 55 de ani pentru femei şi 60 de ani pentru bărbaţi. Conform cercetărilor dnei Fiodorova M.I., în procesul de realizare a reformelor pensiilor „o mai mare creştere a vîrstei de pensionare o preconizează acele ţări, unde vîrsta curentă de pensionare este relativ joasă. Astfel, dacă în Franţa aceasta se va mări pînă la 61-62 ani, atunci în Italia –  pînă la 653.

Egalarea vîrstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei (urmează a fi implementată de statele din UE pînă în anul 2010) sau acordarea posibilităţii de a lucra după atingerea vîrstei de pensionare (ca „locurile de muncă de tranziţie” în Franţa) le oferă femeilor, într-o măsură oarecare, posibilitatea de compensare a anilor de viaţă, folosiţi în scopul îndeplinirii muncii casnice şi educaţiei copiilor. Unii specialişti nu consideră necesar introducerea vîrstei obligatorii de ieşire la pensie şi sînt pentru abordarea altor căi mai flexibile. În Suedia şi Finlanda introducerea vîrstei unice de pensionare se consideră un instrument important de compensare indirectă pentru munca casnică neplătită. În acelaşi timp, utilizarea tabelelor standardizate de prognozare a duratei de viaţă (pentru bărbaţi şi femei) după ieşirea la pensie îi plasează într-o situaţie nefavorabilă pe acei cu durata prognozată a vieţii mai mică datorită statutului social-economic şi altor factori, cît şi pe bărbaţi. De aceea, este neclar în ce măsură utilizarea acestor tabele este în avantajul femeilor sărace (în comparaţie cu femeile cu o situaţie financiară mai bună şi bărbaţii cu durata prognozată a vieţii mai mare)4.

În aceste ţări se supune unor comentarii critice creşterea perioadei minime de asigurare pentru ieşirea la pensie pînă la 37-40 de ani. Mulţi experţi menţionează că, din cauza repartizării tradiţionale a obligaţiunilor parentale şi responsabilităţii pentru munca casnică, femeile nu pot să fie încadrate în cîmpul muncii o asemenea perioadă lungă. Pe lîngă aceasta, revenirea pe piaţa muncii după o lipsă îndelungată cauzată de sarcină, naştere şi îngrijirea copiilor mici necesită o perioadă destul de mare de perfecţionare profesională, care, de regulă, nu este inclusă în stagiul de cotizare5. Este de menţionat că, discrepanţa între salariul femeilor, ce activează cu mari întreruperi sau în condiţiile unei ocupări parţiale, şi salariul bărbaţilor, ce nu au asemenea întreruperi în stagiile sale, este destul de mare6.

Necesitatea reformării sistemelor de pensionare

Din anul 2001 în ţările UE a fost primită o politică unică în vederea asigurării cu pensii (în primăvara anului 2006 ea a fost adoptată la şedinţa Parlamentului european după introducerea unor modificări). Tuturor ţărilor-membre ale UE li s-a propus de a se conduce de principiile adoptate la trasarea obiectivelor naţionale. Au fost determinate următoarele obiective generale: mărimea suficientă a pensiei, stabilitatea economică a sistemelor de pensionare şi modernizarea lor în conformitate cu schimbările pe piaţa muncii şi în general în societate. De asemenea, a fost propus un set complex de scopuri pentru asigurarea egalităţii în drepturi a femeilor şi bărbaţilor în cadrul sistemului de asigurare cu pensii. Se prevede că pe parcursul acestei perioade cota sistemului de distribuire în plata pensiilor să se micşoreze de la 84 la 64%; elementul cumulativ să se majoreze semnificativ de la 12 la 29%, iar cota asigurării sociale private benevole, care este în prezent nesemnificativă, să se tripleze de la 1,5 la 4,5%.

Reforme în domeniul asigurării cu pensii, considerate ca fiind semnificative după standardele europene, au fost realizate în Marea Britanie şi Suedia. Aceste state au modificat o parte importantă a schemelor de pensionare în baza principiilor de acumulare. În Marea Britanie a fost creat sistemul de pensionare în două niveluri. Primul nivel îl reprezintă schema obligatorie de stat, finanţată din contul impozitelor generale, ce-i asigură pensionarului un venit minim. Mărimea pensiilor din cadrul nivelului doi depinde de salariul angajatului. El poate alege între schema de pensionare de stat din cadrul nivelului doi, sau fondurile private de asigurare cu pensii. În Suedia din 1998 este în vigoare sistemul de pensionare în trei niveluri, similar celui ce a fost introdus mai tîrziu în Federaţia Rusă7. O trăsătură caracteristică a acestui sistem este nivelul înalt al garanţiilor de stat în forma unei pensii de bază, ce constituie 65% din plăţile totale de asigurări sociale. Însă statul nu participă la garantarea părţii cumulative a acumulărilor de asigurări sociale, stimulînd cetăţenii să se adreseze la fondurile private de asigurare cu pensii. Participarea în sistemele private este stimulată printr-un şir de scutiri fiscale semnificative. Conform estimărilor nivelul actual de participare a angajaţilor în diferite scheme private de asigurare cu pensii (circa 50% din angajaţi) a permis reducerea obligaţiunilor statului în sfera asigurărilor sociale de stat cu mai mult de 30%. Modelul suedez a stat la baza reformelor în domeniul asigurării cu pensii într-un şir de ţări post-socialiste.

Măsurile ce se întreprind în vederea reducerii inegalităţii gender în asigurarea cu pensii

În ţările menţionate sînt întreprinse un şir de măsuri în vederea reducerii inegalităţii gender în sistemul de asigurare cu pensii, ca rezultat al lipsei temporare a angajatului din sistemul de ocupare plătită a forţei de muncă, legată de naşterea şi îngrijirea copiilor. Printre ele se numără: crearea unui sistem de măsuri, ce ar permite în mod direct de a compensa munca casnică neplătită; crearea unor mecanisme ce ar compensa în mod indirect distribuirea venitului în favoarea femeilor (de exemplu, tabele gender neutre ale duratei prognozate a vieţii sau garanţii minime corespunzătoare).

A) Creditarea contribuţiilor de pensii pentru perioada de educaţie a copiilor

În Suedia asemenea credite sînt prevăzute pentru perioada pînă la atingerea copilului a vîrstei de 4 ani, indiferent de venitul anterior şi nu se cere de a abandona serviciul. În Finlanda se acordă un concediu neplătit pînă la 1 an. În Marea Britanie cu aceste credite se acoperă întreruperea serviciului pînă la atingerea copilului a vîrstei de 16 ani. La calcularea pensiei se ia în consideraţie perioada de studii şi perioada de îngrijire a copiilor pînă la atingerea de către aceştia a vîrstei de 3 ani. În ultimul caz la calcularea mărimii pensiei se ia  mărimea mărită cu 1,5% a plăţilor de bază pentru îngrijirea copiilor, care a fost stabilită în 2004 în mărime de 523,61 Euro lunar. În Germania pentru fiecare copil născut după 1 ianuarie 1992 unul din părinţi primeşte un punct creditar (calculat ca rezultat al raportului dintre mărimea salariului asiguratorului pentru un an calendaristic şi mărimea salariului mediu al tuturor asiguraţilor pentru acelaşi an. Durata acestei creditări este de 3 ani (pînă în anul 2001 – 1 an). Dacă părintele lucrează, creditele se adaugă la contribuţiile de asigurări sociale obligatorii calculate din salariu. Pe lîngă aceasta dacă părintele face parte din categoria persoanelor cu venituri mici (de exemplu, este angajat parţial) în perioada cînd copilul are o vîrstă de 3-10 ani, plăţile de asigurări sociale ale părintelui se măresc cu 50% din contul mijloacelor fondului de stat de asigurări sociale. Părintele, care nu lucrează şi are 3 copii de pînă la 10 ani primeşte încă 0,33% de puncte creditare anual8.

B) Pensii în cazul pierderii întreţinătorului sau survenirii văduviei

Un alt instrument este acordarea pensiei pentru pierderea soţiei/soţului din contul comun de asigurări sociale al soţilor, redistribuind într-o anumită măsură pensia întreţinătorului de bază al familiei pentru susţinerea soţului (sau partenerului), care a dus povara muncii casnice neplătite. Acest sistem este răspîndit în ţările Americii Latine şi majoritatea ţărilor europene, cu excepţia Danemarcei. Însă în Marea Britanie şi Finlanda dreptul la primirea pensiei din contul comun de asigurări sociale se pierde în cazul divorţului.

Deoarece inegalitatea gender are un caracter sistemic, în cadrul sistemului de asigurare cu pensii este imposibil de a-l elimina. În opinia experţilor „soluţii pot fi găsite în afara sistemului de asigurare socială şi politica de asigurare socială nu reprezintă, posibil, mijlocul cel mai bun de lichidare a inegalităţii gender”9. Este evident că mulţi factori ai discrepanţei gender în sistemul de asigurare cu pensii ţin de domeniul ocupării forţei de muncă, cît şi de dezvoltarea familiei ca o instituţie socială. De asemenea, mult depinde şi de promovarea ideologiei de egalitate a genurilor în societate.


1. Gender equality in pensions and time use opportunities to reconcile family and work. Informal Council meeting of employment, Social and Health ministers in Helsinki, 6-8 July, 2006.

2. Elderly poverty and its link with pension policy in EU25.  Presentation by Azghar Zaidi to „Intergroup on Ageing” at the European Parliament, Strasbourg, 28 September 2006.

3. Федорова М.Ю. Пенсионное обеспечение в России и странах с развитой рыночной экономикой: сравнительно-правовой анализ. Вестник Омского университета, 1998, Выпуск 1

4. National Pensions Review. Report by the pensions board to Seamus Brennan TDMinister for Social and Family Affairs. L., October, 2005.

5. Gender, retirement and active Ageing: implications for social security in long-live societies. Executive summary of ISSA research project. – http://www.issa.int/pdf/research/2gender-policy.pdf.

6. Sex equality and the modern family: the new political battleground. Equal opportunities commission. Manchester, 2005. – http://www.oec.org.uk.

7. Баскакова М., Баскаков В., Лельчук А. Гендерные аспекты новой российской пенсионной системы. – Гендерное равенство: поиски решения старых проблем. М., МОТ, 2003.

8. Gender, retirement and active Ageing: implications for social security in long-live societies. Executive summary of ISSA research project. – http://www.issa.int/pdf/research/2gender-policy.pdf.

9. Гендерный аспект социального обеспечения и пенсий в регионе ЕЭК ООН. Достигнутый прогресс и стоящие задачи. Записка секретариата. - Экономический и социальный совет. Европейская экономическая комиссия. Региональное совещание по подготовке к обзору осуществления за 10 лет Пекинской платформы действий. 14-15 декабря 2004 г.


Назад К оглавлению Вперед

© Independent Actuarial Information-Analitical Center
Office 342, Building 3a, 1 Khoroshiovsky Proezd, Moscow, 125284 Russia
Tel./fax: (7-495)255-63-08, e-mail: Chief@actuaries.ru